Răspunsul imun al imunoglobulinelor polivalente extrase din gălbenușul ouălor provenite de la găini imunizate cu amestec de antigeni bacterieni

Discuțiile cu privire la imunglobulinele de pasăre sunt foarte interesante. Noi am “trecut” prin această faza. Așa se explică faptul că am realizat experimente în care s-a verificat comparativ, activitatea IgY-ului monovalent față de IgY-ul polivalent.

Rezultatul este greu de explicat. O variantă ar fi faptul că fiecare bacterie din intestin are în structură 10 – 30% antigeni de la alte specii de bacterii cu care coabitează în conținutul intestinal. În acest caz, după imunizare, anticorpii reacționează multiplu și deci, se potentializează răspunsul imun. Acesta este un punct de vedere al companiei Romvac și trebuie susținut de o serie de alte experimente și publicat spre disperarea altor cercetători care, la rândul lor, vor avea păreri diferite sau asemănătoare nouă.

În realitate problema este mult mai complicată! IgY-ul este decelabil prin testul ELISA la nivel de 10 ng și reacția specifică se regăsește în 13% din conținutul lui, adică la un nivel de aproximativ 1ng. Ce se știe precis este faptul ca reacțiile la nivelul epitopilor sunt făcute cu material proteic în cantități de picograme. Cam la acest nivel trebuie urmărit răspunsul imun, monovalent și polivalent față de fiecare antingen sau simultan față de un complex de antigeni pentru care a fost preparat.

Fără să ne dăm seama, intrăm în intimitatea fenomenelor imunologice pe care noi le explicăm pe hârtie, desenând schițe după bunul plac, dar nu am reușit să descifrăm mecanismele intime ale reacției anticorpi/antigen.

Știința a pus mari speranțe pe anticorpii monoclonali care, din punct de vedere teoretic, sunt un instrument ideal de cuplare și distrugere a bacteriilor, virusurilor și a altor microorganisme. În fapt, această ideie s-a dovedit a nu corespunde așteptărilor deoarece un anticorp monoclonar acționează asupra unui singur epitope, iar pe o bacterie sunt mulți epitopi. Nici varianta, aparent mai optimistă, de a face un amestec de anticorpi monoconali nu s-a dovedit eficientă și nu a corespuns așteptărilor.

Această situație privită pragmatic, din punct de vedere științific, ne permite să facem afirmația că mecanismele imunologice sunt mult mai complexe și noi înca nu am reușit să descifrăm intimitatea lor și nici să le folosim corect, eficient.

Așa se explica și faptul că anticorpii policlonali făcuți de sistemele de apărare ale viețuitoarelor în discuție au un efect complex, eficace și mai sigur. În acest caz, IgY-ul este superior multor metode sau produse pe care le-a imaginat omul care s-a îndepărtat de mecanismele și mijloacele de apărare naturale.

Imunoninstant-ul și Oul hiperimun PC2 sunt produse “crude” preparate în așa fel încât imunoglobulinele, imunomodulatorii și factorii de transfer să fie cât mai aproape de condiția lor natural; de asemenea, le pastrăm structura și abilitățile lor imunologice lăsate de Dumnezeu, așa cum spunea la Academia Română profesorul dr. Dumitru Constantin Dulcan.
Noi, ca oameni de știință, nu ne putem îndepărta de energiile cuantice care întrețin viața, nu putem să trecem peste ceea ce ne-a fost dat prin cuplarea a 3,8 picograme de materie și energie cu alte 3,8 picograme de materie și energie pe care ne-a dat-o prin bunăvoința ei mama. Prin acest amestec ne-a programat speranța de viață pe care Dumnezeu a extins-o la 120 de ani. Privită din acest punct de vedere, imunitatea ca sistem de apărare lucrează prin mecanisme proprii la niveluri greu de imaginat ca dimensiuni și energie.
În literatura de specialitate care a apărut în era post-antibiotice, se pun mari speranțe pe imunomodulatorii și factorii de transfer preparați de noi la Romvac, pentru tratamentul cancerului, al bolii SIDA, dar și a infecțiilor cu bacilul tuberculozei la om. Despre complexitatea și rolul lor în viață vom mai discuta.

Dr. I. V. Pătrașcu